Nu există leac pentru autism, dar se poate face foarte mult pentru protejarea dezvoltării şi îmbunătăţirea vieţii zilnice a copiilor şi adulţilor cu autism. Programele educaţionale şi de instruire, pliate pe nevoile specifice ale fiecărui individ, pot sprijini capacitatea de învăţare, comunicare şi relaţionare cu ceilalţi, în timp ce reduc severitatea şi frecvenţa comportamentelor dizarmonice. Un instrument benefic este intervenţia timpurie.
Intervenţii educaţionale / comportamentale:
Această abordare scoate în evidenţă:
- Instruirea orientată spre abilităţi, cu mediu şi orar bine structurate.
- Evaluarea individulă a punctelor forte şI slabe este baza programului individualizat. Terapeuţii lucrează cu copiii pentru a-i putea ajuta să-şi dezvolte abilităţile sociale şi de limbă.
- Lucrul acasă, la serviciu sau în centre de activitate este parte esenţială a efortului de-a lungul vieţii de a ajuta persoanele cu autism să facă faţă situaţiei lor. În această abordare, includerea rudelor, a profesorilor, şi îngrijitorilor în consiliere este foarte importantă.
- Mai sunt disponibile multe alte intervenţii, dar doar cateva, dacă există, sunt sprijinite de evidenţe ştiinţifice legate de eficacitatea lor.
Medicaţie:
- Nu există medicamente care să vindece sau amelioreze autismul, dar prescrierea medicamentelor adecvate de stimulare a atenţiei, diminuare a comportamentelor distructive (auto-mutilante), monitorizare a epilepsiei, anxietăţii şi depresiei, sunt extrem de valoroase. Prin reducerea comportamentelor dizarmonice, acestea determină persoanele autiste să fie mai puţin anxioase şi vulnerabile şi le facilitează accesul la abordări şi programe educaţionale.
În general:
- Politicile europene de incluziune prevăd educarea copiilor cu autism în şcolile de masă, dacă şcolile iau în considerare nevoile specifice ale fiecărui copil. Asta le va îndreptăţi să ofere sprijin optim pe baza unui program educaţional personalizat (PEP): incluzând predarea şi formarea abilităţilor necesare bunăstării copilului în viitor. Progresul şcolar va trebui măsurat prin comparaţie cu potenţialul unic al fiecărui copil de dezvoltare a autonomiei personale la maturitate.
- Dacă persoanele cu autism sunt unice prin felul de a fi şi de a reacţiona, rolul familiilor trebuie recunoscut. Părerile lor trebuie luate în considerare atât în timpul procedurilor de diagnosticare, cât şi în plierea programelor de intervenţie şi evaluare pe nevoile copilului. Trebuie să li se răspundă nevoilor (riscul de izolare socială, disconsiderarea nevoilor fraţilor şi surorilor, un aspect foarte important în fiecare plan de tratament şi ghidare.
- Părinţii copiilor cu autism fac faţă zilnic dificultăţilor datorate diagnosticelor greşite, problemelor legate de cadre nepotrivite, lipsa personalului, lipsa personalului calificat şi a lipsei generale de dorinţă de a avea de-a face cu autismul. Cu toate acestea, părinţii sunt cei în măsură să-i ajute pe ceilalţi să-şi depăşească prejudecăţile şi temerile, să-şi accepte responsabilităţile sociale şi să exploreze potenţialul privirii vieţii dintr-o altă perspectivă, a persoanei cu autism.
Apasă link pentru alte capitole:
Semnele comune ale autismuluiDiagnosticarea
Tulburărilor din Spectrul Autismului
Ameliorarea situaţiei copilului cu tulburări ce ţin de autism
