Reacțiile părinților la diagnosticarea dizabilității
Părinții copiilor cu dizabilitate împărtășesc reacțiile la aflarea diagnosticului.
Katrina [mamă a patru copii, unul cu dizabilitate]: Am avut o sarcină minunată, travaliul a decurs bine, eram încântată de fetiță…mm, după doi băieți, și brusc mi-o iau și-mi spun, ‘Vai, e o problemă, o să rugăm un doctor să se uite puțin la ea.’ Și mm… apoi ne trezim cu ea în ambulanță. Habar n-aveam că vom petrece următorii șase sau șapte ani prin spitale cu tot felul de diverse operații. Chirurgie ortopediatrică, neurochirurgie, operație la vezică, blocaj renal. Ca și cum, spuneți voi o problemă, sigur a avut-o și pe asta. Cred că m-am întors în timp și m-am gândit la ce am mâncat, băut, cu ce am intrat în contact înainte de a fi însărcinată cu Hannah, dar nu, m-am simțit chiar foarte bine că am făcut tot ce trebuie în timpul sarcinii, înainte de asta și mm, am avut atâtea lucruri pe cap că nu mă învinovățesc nici pe mine, nici pe Bruce. Mm, emoțional, a fost mai greu să accept că, știii, lucram aproape tot timpul înainte de a se naște Hannah și-mi iubeam meseria, a trebuit să renunț… că Hannah trebuie să pună punct. Că trebuia să stau acasă, și n-aveam ce alege. Asta probabil a fost partea cea mai grea a vieții noastre, că trebuia să ne schimbăm stilul de viață, ca să putem avea grijă de Hannah.
Narelle [mamă a trei copii, unul cu dizabilitate]: Deși aveam un sentiment ciudat că ceva nu era în regulă la copilul meu chiar înainte de a-l naște, când am aflat că da, ceva nu e în regulă, am luptat cu asta foarte mult timp. Nu puteam accepta, îmi aduc aminte că spuneam, ‘Dar nu vreau să fiu mama unui copil cu dizabilitate.’ Și mai era și acest mm.. doctor care venea în vizită, și cu care am stat mult de vorbă, numai despre asta, cum să accept ca așa stau lucrurile și trebuia să înghit și să trec mai departe, dar mi-a luat foarte mult timp.
Anne-Marie [mamă a trei copii, unul cu dizabilitate]: Ella a fost diagnosticată la trei luni. Cred că la început, când ai un bebeluș așa de frumos, tot ce faci este să ai grijă de el la fel ca de orice alt copil.
Ethna [mamă a doi, unul cu dizabilitate]: Bebelușul tău rămâne tot al tău… știi, e atât de mic, cum poți să prevezi ce se va întâmpla în viitor? Nu poți, nu știi ce aduce viitorul. Așa că mergi mai departe și faci tot ce poți.
Katrina: Orice copil, orice bebeluș e un individ, indiferent dacă are dizabilitate sau e dezvoltat complet. Trebuie să tratezi fiecare copil mm.. ca pe un mic individ. Pentru că toți au propriile talente speciale care vor radia la final.
click aici pentru viziaonare video
